Pe ski-uri pe muchia Laita

5-6 februarie 2011
Urcam la Balea Oana, Ioana S, Cristi St, Adi B si Adi V. Initial avem ceva emotii din cauza vantului puternic.
Dar pana la urma urcam cu cabina la Balea Lac. De aici fara sa zabovim pornim Cristi, Adi si eu spre muchia Laita.
Dupa ce traversam valea Domanei prin zona lacului urcam spre curmatura varoasa. Aici avem primul avertisment. Se fractureaza o placa la o mica ruptura de panta...
Deja e destul de tarziu, trecut de 11 si soarele e puternic, ne grabim sa ajungem cat mai repede sus.
Vantul bate sustinut mai ales in zonele de creasta.
Urcam pe linia unor bolovani pe care-i vedem iesind din zapada. Cand ajungem aproape de creasta desi era tentant sa facem un traverseu care ne-ar fi scos intr-o mica sa , preferam sa dam jos ski-urile si sa urcam abrupt pe picioare ultimii 100m.

In creasta continuam pe skiuri. E multa zapada acumulata de vant, asa incat mergem, aproape matematic pe creasta atenti la cornisele dinspre E (valea Doamnei)
Pastram o distanta cat mai mare intre noi, peste 40m.
Nu dupa mult timp intr-o zona de mica inclinatie primim al doilea avertisment. Pe o suprafata destul de mare zapada se fisureaza cu un sunet urat, de data asta fara sa plece...
Ne apropiem si mai tare de creasta si implicit de cornise...Suntem aprox la 2250m
Ajungem la o mica ruptura de panta, aprox 25-30*, unde zapada se fractureaza dinou, de data asta declansandu-se o avalansa spre valea Doamnei (aici inclinatia era mai mare 35-40*). Fractura s-a produs de la locul in care ne aflam propagandu-se pana la 40-50m mai sus. De asemenea zapada s-a fisurat si spre V, dar fara sa plece.
Nu mai asteptam un alt avertiment asa ca decidem sa coboram.
Skiem cu mare atentie pe urmele de urcare, fara sa intram pe versant-ul V.
Coboram fara alte evenimente inapoi la lac. Aici ne intalnim cu Oana si Ioana si skiemimpreuna restul zilei...
Oana in action...

Thin line of shadow...


zapada isi face de cap pe vale
parsiva lucrarea asta a vantului
a doua zi dupa si mai mult vant pulver-ul dispare aproape de tot asa ca skiul nu mai e asa distractiv dar devine pur sportiv, efort-si asta conteaza.
Urc de capul meu spre saua Caprei dar cum s-a adunat multa zapada pe culoar-ul final prefer sa ma dau jos, fara ajutorul vreunei avalanse...
La amiaza dupa alte cateva coborari din saua Balii o luam pe vale spre Cascada...

Niciun comentariu: