2X2 Ultra Sky Marathon

Will Power

foto: Hila Tibi, Ovidiu Matiu, Anca Mirsu, Mihai Savu, Bianca Paunescu
Cu siguranta 2X2 e cel mai greu concurs de alergare montana din Romania.

De ce ?
1. Pentru ca trebuie sa parcurgi 45km cu 4200D+.
2. Nu are nici un metru de forestier.
3. Traversezi 10 sectoare expuse echipate cu cabluri si lanturi.
4. Multe sectoare de creasta neechipate dar expuse.
5. Are nu mai putin de 19 urcari si coborari, dintre care 7 intre 300 si 400m D+.
6. Traseul se desfasoara integral la peste 2000m.
7. Terenul este alpin, poteca este incomoda pentru alergat pe cea mai mare parte a traseului.
8. Conditiile meteo sunt specifice Fagarasului cu fluctuatii de temperatura de la 5*C pana la 30*C

Si singura modalitate de a te convinge este sa participi :)... 

19 august ora 6,00AM 
Se aude ...5,4,3,2,1,...iau startul la cea mai grea cursa de alergare montana din Romania (2X2), impreuna cu peste 200 de sportivi.  La Balea Lac e inca liniste si e frig (sub 10*C). 
Pornim cu elan spre saua Capra.
Asta e locul in care cu multi ani in urma, prin anii 90', in liceu fiind, am castigat un pariu cu mine si nu numai ;). Pariul era ca pot urca in mai putin de 15minute. Am alergat cat m-au tinut picioarele si aproape m-am sufocat pana la jumatatea urcarii, dar apoi am continuat sa merg. Am ajuns sus in 13 minute...Aproape 30 de ani mai tarziu sunt in acelasi loc si urc constant doar ca tinta e mult mai departe acum.
Mi-am golit capul de orice ganduri, aud cativa alergatori sufland greu in urma mea. Accelerez doar cat sa ma desprind si sa nu am parte de ambuteiaj in zona Ferestrei Zmeilor. Apoi continui in acelasi ritm constant. Fagarasul nu e doar muntele in care am crescut, a devenit intr-un fel gradina mea. Trec pe langa ambalaje si peturi abandonate prin aproprierea monumentului de langa Lacul Capra. Toata linistea din suflet se risipeste. In loc se strecoara frustrarea si un sentiment acut de neputinta.
Pe varful Mircii prind rasaritul soarelui. Oana e aici impreuna cu grupul de voluntari. Ii aud incurajarile si pornesc vijelios la vale. Ma simt bine, fac o scurta pauza de hidratare si continui spre vf Moldoveanu...
Conditiile sunt perfecte acum, dar se prefigureaza o zi calda. Sub Vistea ma intersectez cu Viorel Palici si Andrei Preda, primii concurenti care au pornit deja inapoi spre Balea. Pe Moldoveanu ajung dupa 2h 20min.
 De pe Vistea cobor repede si urmeaza lungile traversari catre saua Podragului. E o zona care nu ma avantajeaza. Terenul e destul de alergabil si usor.
E cald si aici ma depasesc 2 concurenti. Resimt lipsa antrenamentelor de lunga durata. 
 Alerg din ce in ce mai incet si simt ca incep sa "innot". Trec surprinzator de Robert Hajnal, care a cazut si s-a accidentat si apoi ii ajung din urma pe Andrei Balasan si Alex Itu, care au decis sa abandoneze.
 Desi nu ma simt stralucit sper ca o sa se intample o minune si sa-mi revin. La podul Giurgiului ma opresc si mananc, ma hidratez. Pornesc molfaind. Urc greu pana pe varful Mircii. Picioarele sunt din ce in ce mai grele, crampele isi fac aparitia.
Nu ma surprinde, in urma cu 2 saptamani, impreuna cu Andrei Preda am facut o tura mai lunga de alergare si alpinism, si aproximativ dupa acceasi distanta s-a intamplat la fel. Doar ca atunci nu eram in concurs.
 
 La "3 pasi de moarte" crampele sunt din ce in ce mai insistente. Fac pasi mici si egali ca evit o oprire nedorita.  Urcarea din valea Capra e interminabila. E foarte cald si deja e plin de turisti. Mormai absent niste "buna-ziua" si "multumesc" la incurajarile lor. La lacul Capra ganduri de abandon imi dau tarcoale. Ma scutur ca de un vis urat.
In saua Capra il vad pe Andrei oprit, deja au trecut 7h ?! imi trece prin cap. Nu, din pacate nici el nu s-a simtit bine, stomacul l-a tot sacait in ultimele zile si acum din cauza efortului s-a agravat si asta l-a oprit...Imi pare rau pentru el, stiu cat de motivat era pentru 2X2 si banuiesc ce-i in sufletul lui.
 Episodul asta imi taie si mai mult din energie. Merg aproape exclusiv pe vointa si zgarci. Cred ca pe drumul spre Negoiu am devenit un monument al celor ursuzi. Nici nu mai raspund la saluturi , de abia ridic capul din pamant. Mi se pare ca merg foarte incet. Adun frustrare dupa frustrare, nici nu mai indraznesc sa ma uit la ceas. Ma opresc la izvorul Paltinului si incerc sa manac ceva. Greu...foarte greu...
 O adiere de vant si o aripa de nor care aduce un pic de umbra si racoare ma trezeste parca dintr-un cosmar. Noroc cu lunga coborare spre lacul Caltun. Dau drumul la picioare si simt dinou placerea de a alerga pe munte. Deja pe coborarea de la Laitel incep sa apara primii alergatori de la 2X2: Viorel Palici, Constantin Busuioc, Silviu Balan, Ionut Galiteanu, asta e cel mai bun barometru ca sa-ti dai seama unde te situezi :). De la lacul Caltun, urmeaza cea mai lunga urcare a concursului...Pe masura ce urc ritmul scade tot mai mult. Desi sunt 100% recuperat din punct de vedere medical dupa accidentarea de la inceputul verii, n-am reusit sa acopar vidul de antrenament dupa aproape o luna de pauza. Iar acum sufar. Strang din dinti si incerc sa-mi mentin ritmul. Varful e plin de lume. Nu zabovesc deloc, pornesc mai departe.
Pe coborare ma intalnesc cu un pluton de alergatori. Am inca un avans confortabil, cred eu, insa ma misc din ce in ce mai incet, chiar si la coborare am impresia ca pierd timpul.
Urcarea catre Laitel, ultima reduta, imi da prilejul sa gresesc drumul, e o varianta de poteca care apoi urca foarte abrupt si din neatentie o iau pe acolo. Pierd cateva minute bune si asta avea sa ma coste inca un loc :(.
Pe masura ce ne apropiem de Balea, vad 2 alergatori care micsoreaza distanta fata de mine. Ma uit in sfarsit la ceas: sunt cu aproape 30minute sub timpul pe care mi l-am propus. Punct de alimentare, si ultima urcare. In apropiere de Vf Iezerul Caprei sunt depasit.
Doar ca urmeaza coborarea. Imi descarc toata frustrarea intr-o coborare nebuna ca sa pun final agoniei. E ca o transa: vad in ultimul moment plasamentele, nu aleg locurile in care sa pun piciorul si nu ma gandesc la nimic. Sar peste bolovani, peste serpentinele potecii, parca am aripi. Aud ca prin vis incurajari. Coborarea din saua Capra o fac in acelasi stil. Alunec, ma reechilibrez, alunec iar, schiez pe picioare, sar si alerg, intr-un dans nebunesc. A fost de departe cea mai frumoasa parte a traseului...si una din cele mai faine coborari pe care le-am facut. In sfarsit caldarea Balea. Alerg pe asfaltul incins, printre turisti si masini. Ultima urcare pe trepte. Nu-mi vine sa cred ca am terminat, mai mult prin vointa si zgarci ... colegul depasit imediat dupa Iezerul Caprei ajunge dupa 4minute ... il felicit ... FINISH !

Vertical running: Balea Lac - Creasta Fierastraului - vf Negoiu - Custura Ciobanului - vf Negoiu - Balea Lac


Ceasul haraie de ceva timp, e ora 3am...
Asta e ora la care se termina revelionul, nu o ora la care sa te trezesti duminica dimineata.
In cele din urma ma urnesc din loc.
Facem sandwich-uri si ceai si avem impresia ca totul e in reluare.
foto: Andrei Preda
Ajungem la Balea Lac putin inainte de ora 6am.
Sunt 7*C si vantul e trecator (adica trece prin toate hainele:)). Manati de frig si fara prea multe vorbe pornim voiniceste la deal. Tura pe care ne-am propus-o e mixta: alpinism si alergare.
Pentru Andrei (Preda) e un bun prilej sa se mai rodeze in turele de catarare, iar pentru mine o buna ocazie sa dau rugina jos :).

Ruscacii de ski alpinism ne lesteaza destul de bine, au fiecare 6-7 kg. Avem o semicoarda de 60m, 3 frienduri, 4 nuci si cateva anouri, cateva carabiniere si disp de rapel/asigurare, o foita de vant, casti de alpinism, hamuri usoare de ski alpinism, ceva subtire de mancare si cate 1L de apa. Nu e chiar setup-ul clasic de alergare montana dar totusi dupa aprox 1h 45 suntem la baza vf Negoiu si a primului traseu, Creasta Fierastraului 3B. Un scurt refresh de informatii legat de manevrele de coarda si pornim. Alterneaza segmentele in care facem lungimi de coarda cu cele in care ne deplasam concomitent.
foto: Andrei Preda

Dupa ploile abundente din timpul saptamanii care a trecut stanca e neasteptat de uscata.
Explicatia e vantul puternic din ultimele 24h.
foto: Andrei Preda

E imposibil sa spui ca e frig in timp ce tara sufera sub coduri de canicula, dar noi suntem cu toate hainele pe noi si tremuram (la umbra lui Negoiu), noroc ca nu prea ne oprim.

Urmeaza rapelul, o experienta noua pentru Andrei care descopera ca hamul de ski-alpinism tine si la asa ceva ;).
foto: Andrei Preda

Ajungem in creasta si apoi pe vf Negoiu dupa aproximativ 1h 30 de la intrarea in traseu.

Facem o scurta pauza dupa care coboram spre V si apoi spre N pana intersectam traseul turistic ce urca de la cabana Negoiu spre Strunga Ciobanului. De aici, in jur de 10 intram in al doilea traseu al zilei, Custura Ciobanului 3B. Facem o prima lungime, printr-o zona friabila si cu destul de mult noroi in zonele inierbate.
foto: Andrei Preda

Pe prima parte a traseului, friabil si cu dese descatarari ne miscam mai incet fiind nevoiti sa regrupam de cateva ori.

Vremea e perfecta si afara e acum destul de cald. Pe varful Negoiu se vad puzderie de turisti.

Pe versantul V, aflat in umbra stanca e inca umeda si pe iarba sunt picuri de roua, asa ca trebuie sa fim atenti cand intram iar pe stanca.

Creasta e aeriana, foarte expusa, ca o lama de cutit.
foto: Andrei Preda

In a doua parte a traseului stanca e mai compacta, asa ca mergem concomitent.  

La ora 12 ajungem din nou pe vf Negoiu. Ne-am miscat intr-un ritm bun si am terminat traseul in aproape 2h.

Adunam echipamentul si rucsacii devin dinou grei, dupa o pauza scurta pe vf Negoiu plecam spre Balea. Ne intersectam cu Oana, Mari si Bogdan, care fac o tura pe varf.

La ora 14 suntem inapoi in zona Balea. Am mai fi avut timp sa mai facem ceva dar eu sunt cam rupt de somn dupa o saptamana foarte aglomerata iar Andrei pleaca we care urmeaza la campionatul mondial de alergare montana.
Rezumatul zilei este:
Balea Lac - Creasta Fierastraului - vf Negoiu - Custura Ciobanului - vf Negoiu - Balea Lac 8h, 20km si 2100 D+,  din care 400 D+ alpinism, in cele doua trasee: Creasta Fierastrului si Custura Ciobanului, ambele cotate 3B.